vârf (toate sensurile)

Definiția cuvântului „vârf”

vârfsubstantiv

  1. partea cea mai de sus (ascuțită) a unor obiecte înalte (case, copaci etc.) sau a anumitor forme de relief (deal, munte).
  2. (fig.) (la pl.) persoanele care se află în fruntea unei organizații politice, sociale sau administrative, a unui grup social etc.
  3. rarpartea de deasupra, suprafața unei ape.
  4. capăt, extremitate (ascuțită) a unui lucru.
  5. (spec.) extremitate a unei părți a trupului omului sau animalelor.
  6. punctul de intersecție a laturilor unui unghi sau ale unui triunghi, a muchiilor unei piramide etc.
  7. (fig.) moment de intensitate maximă a unei activități.