uita

Etimologie

Din latină *oblitare (< oblitus).

Definiții

1. (v.tranz. și intranz.) a pierde din memorie (momentan sau pentru totdeauna), a nu-și (mai) aduce aminte, a nu (mai) ține minte.
2. (v.tranz. și intranz.) a înceta să se preocupe, să se gândească la cineva sau ceva, a deveni indiferent față de o persoană sau de un obiect (drag); a se dezinteresa.
3. a scăpa din vedere, a omite; a nu ține seama de...
4. (v.tranz.) a se comporta ca și cum a încetat să se gândească la ceva, a trece sub tăcere, a nu da urmare.
5. (v.tranz.) a lăsa undeva (din distracție, din nebăgare de seamă) ceva sau pe cineva care trebuie luat; a nu lua cu sine.
6. (v.refl.) a-și îndrepta privirea spre cineva sau ceva pentru a vedea, a cerceta, a observa; a privi.
7. (la imperativ, cu valoare de interjecție, în forma uite) iată! iacă! vezi!
8. a băga de seamă, a avea în vedere, a da atenție; a lua în considerare.

Exemple

• Am uitat ce doream să-ți spun.
• Au uitat să-l înscrie în listă.
• Și-a uitat ochelarii acasă.
• Se uită în oglindă.

Declinare

Sinonime: 1: (Olt. și Ban.) zăuita, 2: neglija, 5: lăsa, 1: (se) privi, (pop.) se căuta, vedea

Antonime: memora, memoriza