trup

/trup/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă (veche) trupŭ.

(pop.) corp (al unei ființe).
corpul fără cap (și fără membre) al unei ființe; trunchi.
cadavru.
parte principală a unui obiect, a unei construcții etc.; (p.gener.) obiectul însuși.
(înv.) întindere mare de pământ care alcătuiește un singur lot.
(înv.) mare unitate militară.

/truˈpa/

verb?

Probabil din trupă.

Caz	Singular	Plural
verb	trupa	trupau

Sinonime: uni

„Mâncarea și băutura țin trupul și sufletul la un loc.”Mâncare și băutură Sănătate și boală
„Capul când te doare, tot trupul bolnăvește.”Sănătate și boală Moarte
„Te lovești la un deget și te doare trupul tot.”Sănătate și boală
„Inima sănătoasă e viața trupului.”Sănătate și boală
„Sufletul când pătimește, tot trupul se topește.”Sănătate și boală
„Om în trup destul de mare, și minte de copil are.”Înțelepciune și prostie
„Trupul sluga sufletului.”Sănătate și boală
„Cu trupul în biserică și cu gândul la dracu.”Minciună și înșelăciune
„Omul fără omenie e ca și trupul fără suflet.”Înțelepciune și prostie
„Caprei îi pică trupul de râie, și coada tot bizară o ține”Animale
„Capul când te doare, tot trupul bolește”Sănătate și boală
„Te lovești la un deget și te doare trupul tot”Sănătate și boală
„Ochiul trupului vede bine, dar al dracului mai bine”Înțelepciune și prostie
„Mic de trup, dar tare de vină”Înțelepciune și prostie
„Orice trup cu umbra sa”Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică