Etimologie

Din latină *tragere (= trahere).

Definiții

1. (v.tranz.) a face efortul de a mișca, de a deplasa ceva, apucându-l pentru a-l da la o parte sau pentru a-l îndrepta spre un anumit punct.
2. (v.tranz.) (cu complementul „clopotul”) a face să sune (prin deplasare într-o parte și în alta).
3. (v.tranz.) a întinde, a încorda un fir, o sfoară (smucind).
4. (v.tranz.) (fig.) (înv.) a îndemna; a atrage (asupra sa).
5. (v.tranz.) a duce, a târî după sine.
6. (v.tranz.) (despre animale de tracțiune) a face ca un vehicul să se deplaseze (ducându-l după sine).
7. (v.tranz.) a pune (sau a scoate) (de) pe sine un obiect de îmbrăcăminte sau de încălțăminte; a înfunda pe cap o bonetă, o căciulă; a duce un accesoriu de îmbrăcăminte înspre o parte a corpului (spre a o acoperi); a aranja, a potrivi.
8. (v.intranz.) (pop.) a avea greutatea de..., a cântări, a atârna.
9. (v.tranz.) a înfige (într-un corp ascuțit).
10. (v.tranz.) a îndrepta și a opri un vehicul, o ambarcație la locul de îmbarcare sau de coborâre.
11. (v.intranz.) a se opri undeva spre a fi găzduit; a se instala undeva pentru un timp limitat.
12. (v.refl. intranz.) (reg. și fam.; urmat de determinări locale introduse prin prep. „la”) a se duce (mânat de o dorință), a se îndrepta spre o țintă.
13. (v.intranz.) (fig.) a tinde spre..., a se simți atras către...
14. (v.intranz.) a prevesti o anumită stare.
15. (v.refl.) (pop.) a se da la o parte, a se feri din cale; a se retrage.
16. (v.tranz.) (fig.) a îndura, a suporta, a pătimi.
17. (v.tranz.) a suporta consecințele unui fapt reprobabil; a ispăși.
18. (v.tranz.) a lua, a scoate; a smulge; a extrage.
19. (v.tranz.) a inspira; a respira; a inhala.
20. (v.tranz.) a fuma, a priza.
21. (v.intranz.) (despre sobe) a avea tiraj bun.
22. (v.tranz.) a sorbi, a înghiți, a bea.
23. (v.tranz.) a trasa, a marca, a desena o linie, un contur.
24. (v.tranz.) a trece prin...
25. (v.tranz.) a întinde și a subția un material ductil, trecându-l printr-o filieră.
26. (v.tranz.) (fam.) a face ceva cu plăcere, cu multă energie, cu pasiune.
27. (v.tranz.) a da una sau mai multe lovituri; a bate, a plesni.
28. (v.intranz.) a descărca o armă spre țintă, a face ca proiectilul, săgeata etc. să pornească spre țintă.
29. (v.tranz.) a freca o anumită regiune a corpului în scopuri terapeutice; a masa.
30. (v.tranz.) a fricționa.
31. (v.intranz.) (despre vânt) a bate, a sufla.
32. (v.tranz.) (adesea impers., subînțelegându-se ca subiect aerul rece, curentul etc.) a învălui pe cineva, provocându-i o senzație neplăcută de răcoare (urmată adesea de îmbolnăvire).
33. (v.refl.) a descinde din..., a fi din neamul...
34. (v.refl.) a fi originar din...
35. (v.refl.) a proveni; a fi provocat (de...).

Exemple

• Trage a rău.
• Trage firele prin spată.

Declinare

Etimologie

Din a trage.

Definiții

1. (despre față sau părți ale ei) slab, obosit, sleit (de boală, de supărare etc.); (despre oameni) care are fața slabă, obosită, suptă.

Definiții

1. persoană asupra căreia s-a emis o trată pe care este obligată să o plătească la scadență.

Declinare

Etimologie

Din franceză tracer.

Definiții

1. (v.tranz.) a însemna pe o suprafață linia sau desenul unui drum, al unui plan, al unei figuri geometrice etc.; (spec.) a însemna pe o piesă brută conturul suprafețelor de prelucrat.
2. (v.tranz.) a indica, a da directive în vederea unei acțiuni sau a unei activități; a arăta prin câteva idei generale ceea ce este esențial într-o problemă, într-o situație etc.; a schița.

Declinare