topor

/to'por/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din slavă toporŭ < pare a fi cuvânt oriental, confer turcă teber.

unealtă pentru tăiat copaci, pentru despicat lemne etc., formată dintr-un corp de oțel cu tăiș la un capăt și cu un orificiu la partea opusă, în care se fixează o coadă de lemn tare.

Sinonime: (prin Bucov.) manea

„Cineva care este coadă de topor.”Muncă și lene — Stă în slujba cuiva care asuprește lumea
„Copacul când jos cade, toți cu topoarele pe el se pun.”Natură Noroc și soartă
„Și cel mai tare stejar la topor se pleacă.”Natură Înțelepciune și prostie
„Nu e bună coada care a mai slujit la un topor.”Muncă și lene
„A fi topor de oase.”Muncă și lene
„Fă-te topor de oase, numai să-ți ajungi scopul.”Muncă și lene
„Și cel mai tare stejar la topor se pleacă”Natură Moarte
„Așteaptă ca porcul muchia toporului”Animale Moarte
„A face cuiva chica topor”
„Nici toporul fără coadă, nici muierea fără bărbat”Femeie și bărbat
„Topor tâmp la lemnar, fără spor”Muncă și lene
„Toporul rău nimeni nu-l fură”Muncă și lene
„Din topor, toporișcă”Muncă și lene
„Din topor, măcar toporiște”Muncă și lene
„A fi topor de oase”Sănătate și boală

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică