Etimologie

Din talpă.

Definiții

1. forma de articulat singular pentru talpă.

Etimologie

Din maghiară talp.

Definiții

1. partea inferioară a labei piciorului, la om și la unele animale, de la degete până la călcâi, care vine în atingere cu pământul și pe care se sprijină corpul.
2. partea de dedesubt a încălțămintei sau a ciorapului, care protejează talpa.
3. piele groasă tăbăcită special, din care se confecționează pingelele încălțămintei, flecurile tocurilor etc.
4. lemn gros, grindă care se așază la temelia unei construcții pentru a o sprijini; (p.ext.) temelie.
5. (fig.) sprijin, bază, susținere.
6. fiecare dintre cele două lemne groase, orizontale, care alcătuiesc scheletul războiului de țesut manual.
7. fiecare dintre cele două suporturi laterale, de lemn sau de oțel, curbate în sus la capătul de dinainte, pe care alunecă sania.
8. lemnul din spatele cormanei, pe care se sprijină plugul și care îl face să alunece mai ușor pe brazdă.
9. partea de dedesubt a corăbiei.
10. parte care formează fundul unui scoc de moară, de joagăr etc.
11. partea inferioară, lățită, a unei piese, a unui organ de mașină sau a unui element de construcție, prin care acesta se reazemă pe altă piesă, pe teren sau pe un suport.
12. (spec.) partea de jos, lățită, a unei șine, prin care aceasta se reazemă pe traverse.
13. (spec.) parte a rindelei care alunecă pe lemnul supus prelucrării.
14. (spec.) extremitate a unui pat de pușcă pe care se sprijină arma când stă vertical.
15. (spec.) partea de dedesubt, pe care se clădește o claie sau un stog.
16. (spec.) bază a unei excavații miniere sau a unei găuri de sondă.
17. (spec.) parte mai lățită (inferioară) a unei litere tipografice.

Declinare