tărâța
/tə.rɨ'ʦa/Etimologie
Din tărâțe.
Definiții
- (v.refl.) (pop.) a se coji, a se jupui.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tărâța | tărâțau |
Din tărâțe.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| verb | tărâța | tărâțau |
Din bulgară триkи (trici), sârbocroată trice.
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărâță | tărâțe |
| genitiv-dativ | tărâței | tărâțelor |
| vocativ | tărâță | tărâțelor |
| articulat | tărâța | tărâțele |
Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)
Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică