Definiția cuvântului „tărâță”
tărâță — substantiv
- (mai ales la pl.) înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut.
- rumeguș (de lemn).
- (reg.) mătreață (a pielii).
tărâță — verb
- (v.refl.) (pop.) a se coji, a se jupui.