tărâță
/tə'rɨ.ʦə/Etimologie
Din bulgară триkи (trici), sârbocroată trice.
Definiții
- (mai ales la pl.) înveliș al grăunțelor de grâu, de porumb etc. zdrobit prin măcinare și separat de făină la cernut.
- rumeguș (de lemn).
- (reg.) mătreață (a pielii).
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | tărâță | tărâțe |
| genitiv-dativ | tărâței | tărâțelor |
| vocativ | tărâță | tărâțelor |
| articulat | tărâța | tărâțele |