sărăcie
/sə.rə'ʧi.e/Etimologie
Din sărac + sufixul -ie.
Definiții
- lipsa mijloacelor materiale necesare existenței; starea, viața celui sărac.
- starea unui loc sărac, neproductiv.
- aspect sărăcăcios.
- cantitate mică, nesatisfăcătoare (din ceva).
- (fam.) epitet depreciativ sau injurios dat unui lucru sau unei persoane fără valoare.
Exemple
- A murit în sărăcie.
- O acută sărăcie bântuia pe atunci.
- Sărăcia unui teren.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | sărăcie | sărăcii |
| genitiv-dativ | sărăciei | sărăciilor |
| articulat | sărăcia | sărăciile |
Sinonime: 1: lipsă, mizerie, nevoie, (livr.) indigență, penurie, privațiune, (înv. și pop.) calicenie, calicie, neavere, (înv. și reg.) niștotă, (pop.) scăpătare, (înv. și reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune, scumpete, ticăloșie, (reg.) sărăpanie, (înv.) meserătate, mișelătate, mișelie, neputință, nevoință, scădere, scumpătate, 2: nefertilitate, neproductivitate, nerodnicie, sterilitate, (rar) sterpăciune, 3: lipsă
Antonime: avere, belșug, bogăție, bunăstare, îndestulare