sărbătoare

/sər.bə'to̯a.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din a serba + sufixul -ătoare.

zi în care se comemorează sau se sărbătorește un eveniment important, organizându-se adesea diferite serbări, solemnități, demonstrații etc. și în care de obicei se întrerupe activitatea obișnuită; (p.ext.) zi oficială de odihnă.
(art., adverbial) în zilele de sărbătoare.
sărbătorire, serbare; festivitate, petrecere.

„Are o zi lucrătoare și una sărbătoare.”Muncă și lene Timp — care mai mult se odihnește
„Sărbătorile învrednicesc putorile.”Natură Înțelepciune și prostie
„Viața fără sărbători, ca un drum fără conac.”Timp Natură
„Mănâncă cât un popă în sărbători.”Mâncare și băutură
„Să dea Dumnezeu tot anul să fie sărbători, și numai o zi de lucru; și atunci să fie praznic și nuntă.”Muncă și lene Timp
„Viața fără sărbători, ca un drum fără conac”Timp
„Mănâncă cât un popă în sărbători”Mâncare și băutură
„Dacă zece sărbători faci”Timp
„Sărbătorile”Timp
„Când aud de sărbătoare”Timp
„Din sărbătoare în sărbătoare”Timp
„E sărbătoare în casă”Familie
„Omului de mult bine, îi vine a sărbători”Noroc și soartă
„Mirenii ai iscodit o mulțime de sărbători spre desfătări”Timp
„Sărbătoarea, cel mai bun tovarăș al sărăciei”Bani și avere

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică