surcea

/surˈʧe̯a/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Refăcut din surcele (pluralul lui surcel).

așchie care sare când se cioplește sau când se taie un lemn, surcel; (p.ext.) vreasc, gătej, bețișor.

„Pe unde tăiam lemne, acum adunăm surcele.”Muncă și lene Timp
„Surceaua nu sare departe de butuc.”Familie Natură
„Tu unde aduni surcele, eu am tăiat nuele.”Muncă și lene Bani și avere
„Eu îl trimit la surcele și el mi-aduce viorele.”Muncă și lene Noroc și soartă
„Eu nu-s coada lemnelor că-s fruntea surcelelor.”Înțelepciune și prostie Noroc și soartă
„Banii nu se culeg de la trunchi ca surcelele.”Bani și avere Muncă și lene
„Surceaua nu sare departe de rădăcină.”Familie
„A-l lua în trei surcele.”Minciună și înșelăciune
„Pe unde tăiam lemne, acum adun surcele”Timp
„Tu unde aduni surcele, eu am tăiat lemne”Muncă și lene
„De unde tai lemne, alții de mult au adunat surcele”Timp
„Surcea nu sare departe de butuc”Familie Natură
„Tu unde aduni surcele, eu am tăiat nuele”Muncă și lene Bani și avere
„Tu îmi trimiți la surcele”Minciună și înșelăciune
„A face sânge pe-o surcea”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică