Etimologie

Din latină sufflare.

Definiții

1. (v.intranz.) a elimina aer din gură sau din plămâni cu o anumită forță; a expira forțat aerul.
2. (v.tranz.) a face ca ceva să se împrăștie sub acțiunea aerului expirat cu putere.
3. (v.tranz.) a elimina mucozitățile nazale expirând puternic.
4. (v.intranz.) a introduce cu gura aer în deschizătura unor instrumente pentru a produce sunete; (despre unele instrumente) a suna, a cânta.
5. (v.intranz.) a produce (mecanic) un curent de aer sub presiune.
6. (v.intranz.) a respira greu, cu efort; a gâfâi.
7. (v.tranz.) a fabrica obiecte de sticlă folosind procedeul introducerii de aer într-o mică masă de sticlă topită.
8. (v.tranz.) a acoperi (un obiect de metal) cu un strat subțire de metal prețios; a arginta, a auri.
9. (v.intranz.) (despre vânt) a bate.
10. (v.tranz.) a vorbi încet (și în secret); a informa pe ascuns.
11. (v.tranz.) a șopti actorilor rolul în timpul reprezentației.
12. (v.tranz.) a șopti cuiva răspunsul pe care trebuie să-l dea la o întrebare.
13. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sufla.

Exemple

• Suflă în fluier.
• Suflă trâmbițele.

Declinare

Etimologie

Din sufla.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sufla.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru sufla.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru sufla.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sufla.