substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru
Etimologie
Din verbul a strica.
Definiții
- faptul de a (se) strica.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | stricat | stricate |
| genitiv-dativ | stricatului | stricatelor |
| vocativ | stricatule | stricatelor |
| articulat | stricatul | stricatele |
adjectiv?Ce este un adjectiv?Arată o însușire a unui substantiv și se acordă cu el în gen, număr și caz.Ex.: frumos, albastru, mare, rapid
Definiții
- (despre obiecte, unelte, mecanisme) care nu mai poate fi folosit, fiind defect, deteriorat.
- (despre materii organice, îndeosebi despre alimente) alterat, descompus; (despre aer) greu respirabil, încărcat de substanțe sau mirosuri neplăcute, nocive.
- (despre înjghebări, construcții) dărâmat, surpat, năruit.
- (pop.; despre oameni și părți ale corpului lor) bolnav, vătămat; (p.ext.) becisnic.
- (despre relații de prietenie, de dragoste etc.) desfăcut, rupt.
- (despre oameni) certat, mâniat, supărat (cu cineva).
- (despre oameni; adesea substantivat) decăzut moralicește; corupt, desfrânat, depravat.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de participiu trecut pentru strica.