stână

/'stɨ.nə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Cuvânt autohton.

construcție primitivă în afara satului, unde se adăpostesc oile și ciobanii vara și unde se prepară produsele din laptele oilor.
loc unde se află această construcție.

Sinonime: băcie, cășărie, colibă, mandră, mutare, odalâc, oierie, sălaș, staul, târlă

/'sta.nə/

substantiv?gen feminin

Din slavă (veche) stanŭ.

„A vrut să fugă de Stana, și a dat peste Satana.”Noroc și soartă
„S-a dus și el la stână, și a ajuns Vinerea.”Noroc și soartă
„Sărăcia când îți-i în vatră, e ea o stană de piatră.”Bani și avere
„A nimerit-o Miercurea la stână.”Noroc și soartă
„Închide lupul în stână.”Animale
„Nu închide lupul în stână.”Animale
„S-a dus lupul să îngrădească stâna, și vulpea să îngrijească jgheaburile.”Animale Muncă și lene
„Dacă te iei după măgar, te duce la stână.”Animale
„A veni la spartul stânei.”Timp
„A închide pe lupul în stână.”Animale Minciună și înșelăciune
„Lângă stână, la un loc cu câinii.”Animale Familie
„Nu te prinde, Stane, că e noaptea mare”Timp
„Pește în baltă, caș la stână”Animale Mâncare și băutură
„Caș la stână”Mâncare și băutură
„Sărăcia la om e stană de piatră”Bani și avere

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică