Etimologie

Din latină spargere.

Definiții

1. (v.tranz. și refl.) a (se) preface în bucăți, în cioburi; a face să plesnească sau a plesni, a (se) crăpa.
2. (v.refl.) (fig.) (despre voce) a deveni răgușit, a se altera.
3. (v.tranz.) a tăia, a despica lemne, butuci etc. în mai multe bucăți.
4. (v.tranz.) a sfărâma, a distruge învelișul unui lucru, pentru a extrage și a folosi conținutul.
5. (v.intranz. și refl.) (despre abcese) a se deschide.
6. (v.tranz.) a distruge, a nărui, a nimici.
7. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) găuri; a (se) uza.
8. (v.tranz.) a deschide prin forțare o ușă, o încuietoare; (p.ext.) a jefui, a prăda.
9. (v.tranz.) a împinge, a străpunge cu un obiect ascuțit sau tăios; (p.ext.) a ucide.
10. (v.refl.) (fam.) a muri.
11. (v.refl.) (fig.) a striga tare; a răcni, a zbiera.
12. (v.refl.) (fig.) (despre concentrări de oameni și despre acțiuni la care participă aceștia) a lua sfârșit, a se termina; a se întrerupe (prin împrăștierea participanților).
13. (v.tranz.) a produce o disensiune; a dezbina.
14. (v.tranz.) (fig.) (înv.) a răzleți o oaste; a birui, a înfrânge; a împrăștia.
15. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru sparge.
16. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru sparge.

Declinare

Etimologie

Din sparge.

Definiții

1. forma de persoana a II-a singular la prezent pentru sparge.
2. forma de persoana a II-a singular la conjunctiv prezent pentru sparge.