soare

/ˈso̯a.re/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină sol, solis.

astru incandescent și luminos, în jurul căruia se rotește Pământul și celelalte planete ale sistemului nostru planetar.
lumină (și căldură) care vine de la soare.
nume dat aștrilor care au lumină proprie.
(fig.) fericire, bucurie

Sinonime: (astron.) ☉

substantiv?gen feminin

Din franceză soirée.

/ˈso̯a.re.le/

substantiv?

Din soare.

„Nici ploaia îl udă, nici soarele îl arde.”Natură Noroc și soartă
„Soarele încălzește și pe bun și pe rău.”Natură Înțelepciune și prostie
„A astupa soarele cu degetul.”Minciună și înșelăciune Înțelepciune și prostie
„Când râde, soarele răsare.”Natură
„Până se încalță, soarele se înalță.”Timp
„Lacrimile săracilor, nici soarele nici vântul nu le poate usca.”Bani și avere Natură
„Norocul, ca soarele, când mai mult arde, ploaie ne aduce.”Natură Noroc și soartă
„Minte de stă soarele în loc.”Minciună și înșelăciune
„După ce apune soarele laudă ziua.”Timp Vorbă și tăcere
„A apucat luna cu mâna și soarele cu picioarele.”Minciună și înșelăciune
„Soarele, că e soare, și nu poate încălzi toată lumea odată.”Natură Noroc și soartă
„Soarele, de e soare, și tot nu poate lumina toate văile.”Natură Noroc și soartă
„Răsare soarele în toată ziua, dar nu se și vede totdeauna.”Timp Natură
„Unde nu intră soarele intră boalele.”Sănătate și boală Natură
„În ziua de Ana-Foca gâlca soarele în apă”Natură

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică