seară

/ˈse̯a.rə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină sera.

parte de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; interval de timp cuprins între sfârșitul zilei și momentul când cineva își încheie activitatea, se duce la culcare.
(adverbial; în forma seara) în timpul de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece.

/ˈse̯a.ra/

adverb?

Din seară.

în timpul de la sfârșitul zilei, când începe să se întunece; în fiecare zi când începe să se întunece.

/ˈse̯a.ra/

substantiv?

„Mânia de seară să o lași pe dimineață.”Timp Înțelepciune și prostie
„Ziua bună se laudă seara.”Timp Vorbă și tăcere
„Cea mai frumoasă dimineață are seara întunecoasă.”Timp Natură
„Găina care cârcâie seara, dimineața n-are ou.”Animale Vorbă și tăcere
„Dragostea dintr-o vară s-a stricat într-o seară.”Dragoste și iubire Timp
„Cine n-are noroc dimineața, n-are nici seara.”Noroc și soartă Timp
„Lasă mânia de seară pe dimineață.”Timp Înțelepciune și prostie
„Toată ziua îl porți în brațe, și seara tot pe el îl dor picioarele.”Muncă și lene
„Vine seara, pleacă dimineața, și lumea zice că a dormit acolo.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Vulpea nu se teme de vânătorul care se laudă seara.”Vorbă și tăcere Animale
„Cea mai frumoasă dimineață are seara întunecoasă”Timp
„Intru seara și ies dimineața și lumea zice că am dormit”Timp
„Lucrul de seară nu-l lăsa pentru dimineață”Muncă și lene Timp
„Cine seara se scaldă, dimineața vârful o află”Timp
„Când e roșu de seară, mâine vremea se sparge”Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică