scărpina

/skər.piˈna/

verb?

Etimologie

Din latină scarpinare.

(v.refl. și tranz.) a (se) râcâi sau a (se) freca cu unghiile, cu degetele, cu un obiect sau de ceva tare, în locul unde simte o senzație de mâncărime a pielii.
(v.tranz. fig. fam.) a bate pe cineva.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru scărpina.

Caz	Singular	Plural
verb	scărpina	scărpinau

Sinonime: 1: (reg.) orjoveni, zgrepțăna, (Olt.) zgâmăi, 2: atinge, bate, ciupi, lovi

/ˈskar.pi.nə/

verb?

Din scărpina.

/skər.piˈnə/

verb?

Din scărpina.

„Omul când n-are ce face se scarpină-n cap.”Muncă și lene
„Porcul îl bați și el zice că-l scarpini.”Animale Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Mâna altuia nu te scarpină cum îți place.”Prietenie și dușmănie
„Cine se scoală de dimineață se scobește în măsele, cine târziu se scarpină în cap.”Muncă și lene Timp
„Cât de blând să fie motanul, tot scărpinând se mânie.”Animale Femeie și bărbat
„Calul rău se scarpină de copaciu scorboros”Animale
„A scărpina la ceafă”Vorbă și tăcere
„Mâna altuia nu te scarpină cum îți place”Prietenie și dușmănie
„Unde o mănâncă, acolo o scarpină”Vorbă și tăcere
„Îl mănâncă într-o parte și se scarpină în alta”Vorbă și tăcere
„Cine scarpină râia altuia, răcorește pe a lui”Sănătate și boală
„Ca să te poți scărpina bine, trebuie să ai unghii”
„Vai de cel ce nu se scarpină cu unghiile sale!”
„Precum te scarpină, așa și tu să-l scarpini”Prietenie și dușmănie
„Pe unde, mamă, mă scarpini, și pe unde pe mine”

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică