rușine
/ru'ʃi.ne/Etimologie
Din latină roseus.
Definiții
- sentiment penibil de sfială, de jenă provocat de un insucces sau de o greșeală.
- rezervă, modestie, reținere.
- timiditate, sfiiciune.
- ocară, batjocură, ofensă.
- motiv de a se simți rușinat; necinste, dezonoare, umilință.
- (pop.) denumire a organului genital la om și la animale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | rușine | rușini |
| genitiv-dativ | rușinii | rușinilor |
| vocativ | rușine | rușinilor |
| articulat | rușinea | rușinile |