roată
/ˈro̯a.tə/Etimologie
Din latină rota.
Definiții
- cerc de metal sau de lemn, cu spițe sau plin, care, învârtindu-se în jurul unei osii, pune în mișcare un vehicul.
- (tehn.) organ de mașină sau ansamblu unitar de piese în formă de cerc, care se poate roti în jurul unei axe proprii.
- nume dat unor obiecte, instrumente etc. asemănătoare cu roata, având diverse întrebuințări.
- obiect fabricat, aranjat sau legat în formă de roată, de cerc, de disc.
- desen sau contur rotund ca un cerc; disc.
- figură pe care o formează mai multe ființe sau lucruri așezate în formă de cerc.
- (adverbial)
- mișcare circulară; învârtitură, răsucire, rotocol.
- figură de acrobație care constă în rotirea corpului prin sprijinirea succesivă pe mâini și pe picioare.
- instrument de tortură și execuție de formă circulară, folosit în evul mediu.
- (înv.) unitate militară cu un efectiv aproximativ egal cu cel al unei companii.
Exemple
- Roată de cașcaval.
- Roată de frânghie.
- Ședeau roată în jurul focului
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | roată | roți |
| genitiv-dativ | roții | roților |
| vocativ | roată | roților |
| articulat | roata | roțile |