substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din verbul a râma.
Definiții
- (Lumbricus terrestris) vierme anelid cu corpul lung, de culoare roșcată, care trăiește în pământ sau pe sub pietre, hrănindu-se cu pământ bogat în resturi vegetale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | râmă | râme |
| genitiv-dativ | râmei | râmelor |
| articulat | râma | râmele |
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Definiții
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru râma.
- forma de persoana a III-a plural la prezent pentru râma.
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru râma.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din latină rimāre.
Definiții
- (v.intranz.) (despre porci) a scormoni pământul cu râtul.
- (v.tranz.) (fam.) (persoane) a încerca să submineze, răscolind trecutul cuiva (pentru a-i găsi lucruri compromițătoare).
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru râma.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | râma | râmau |
Sinonime: 1: (reg.) jimui, râmui, râtui, ruciuli, rujmuli, (Munt.) tefui, 2: scurma
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericire
Definiții
- forma de singular articulat pentru râmă.
verb?Ce este un verb?Arată o acțiune, o stare sau o existență. Se conjugă după persoană, număr și timp.Ex.: a merge, a cânta, a fi, a scrie
Etimologie
Din franceză ramer.
Definiții
- (v.intranz.) (rar) a vâsli.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| verb | rama | ramau |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din rusă рама (rama). Confer germană Rahmen.
Definiții
- cadru de lemn, de metal etc. în care se pune o fotografie, un tablou etc.; (p.ext.) tablou, fotografie înrămată.
- schelet de formă, mărimi și materiale diferite, în care se fixează ceva.
- fâșie de piele flexibilă și groasă cusută pe marginea încălțămintei și servind la fixarea tălpii de față.
- vâslă (a unei ambarcații) manevrată pe o singură parte.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | ramă | rame |
| genitiv-dativ | ramei | ramelor |
| vocativ | ramă | ramelor |
| articulat | rama | ramele |