păduche

/pəˈdu.ke/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină peduculus.

nume generic dat mai multor specii de insecte parazite care trăiesc pe corpul oamenilor și al unor animale (Pediculus).
epitet dat unui om care nu muncește și trăiește din munca altuia; parazit.
nume dat unor insecte parazite care trăiesc pe frunzele, ramurile sau tulpinile plantelor, hrănindu-se pe seama acestora.

„Banii fac bani și păduchii tot păduchi.”Bani și avere
„Beleaua stă pe capul omului ca păduchii pe câine.”Noroc și soartă Natură Animale
„Se ține de om ca păduchele de câine.”Prietenie și dușmănie Animale
„Păduchele face pe leneș, harnic.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie
„Păduchele, când (după ce) se satură, ese în frunte.”Animale
„Păduchele leșinat în frunte s-a așezat.”Animale
„Vai de cel ce-i umblă păduchii pe frunte!”Animale Noroc și soartă
„Pentru un păduche nu arde zeghia.”Animale Bani și avere
„A fi păduche leșinat.”Animale
„Nu mi-e ciudă că trece păduchele prin barbă, da mi”Animale
„Nu strică merele cu cel deprins a mânca păduchi”Mâncare și băutură Animale
„Negotul nu va păduchi”Bani și avere
„Cine n'are gând de treabă să păduche”Muncă și lene
„Ca un păduche leșinat”Animale
„Păduchele, după ce se satură, iese”Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică