purcel

/pur'ʧel/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină porcellus.

puiul (de sex masculin al) scroafei, de obicei până la înțărcare; (p.gener.) porc tânăr.

„Ne-avem bine, ca cățelul cu purcelul.”Animale Prietenie și dușmănie — despre caracterul complementar al unei relații
„Din purcel se face porcul.”Timp Familie
„N-are cățel, n-are purcel”Animale
„Cine purcei hrănește, porci va avea”Animale Muncă și lene
„Purcelului de vei tăia urechile și coada din grădină”Animale
„Om fără căpătâi; nici cățel, nici purcel”
„A început a rupe ca purceii la coșere”Animale
„El mănâncă un purcel”Mâncare și băutură Animale
„Du-te cu sacul, când îți făgăduiește purcelul”Vorbă și tăcere Animale
„Din purcel se face porcul”Animale
„Ține sacul, până capeți purcelul”Bani și avere Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică