punte
/'pun.te/Etimologie
Din latină pons, pontis.
Definiții
- pod îngust (format adesea dintr-o scândură sau dintr-o bârnă) așezat peste un șanț, peste o râpă sau peste o apă, care poate fi trecut numai cu piciorul.
- scândură groasă sau panou îngust așezat pe o schelă, pe care circulă muncitorii când lucrează la înălțime.
- pod suspendat sau mobil care leagă vasele de chei.
- pod suspendat sau mobil la o cetate sau la un castel medieval.
- planșeu metalic sau de lemn, orizontal, care închide corpul unei nave la partea superioară sau care compartimentează nava pe nivele.
- dispozitiv de măsură a unor mărimi electrice format din patru elemente, o sursă de energie și un instrument de măsură.
- pluta în care se introduce fitilul candelei.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | punte | punți |
| genitiv-dativ | punții | punților |
| vocativ | punte | punților |
| articulat | puntea | punțile |