← înapoi la căutare

pulbere

/ˈpul.be.re/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină pulvis, pulveris.

Definiții

material solid care se prezintă sub forma unor particule fine; praf, pudră.
(fig.) (urmat de determinări introduse prin prep. „de”, care indică felul) mulțime, puzderie.
(spec.) (înv.) praf de pușcă.
substanță explozivă care se prezintă în formă de firișoare sau de granule.

Declinare

Caz	Singular	Plural
nominativ-acuzativ	pulbere	pulberi
genitiv-dativ	pulberii	pulberilor
vocativ	pulbere	pulberilor
articulat	pulberea	pulberile

Proverbe & zicători

„A se face praf și pulbere.”Moarte
„A-și scutura pulberea de pe picioare.”Prietenie și dușmănie Vorbă și tăcere
„Sărăcia de el se ține ca pulberea după câine.”Bani și avere
„Curge norocul de pe tine ca pulberea de pe câine.”Noroc și soartă
„A se face praf și pulbere”Moarte
„A arunca pulbere în ochi”Minciună și înșelăciune
„A-și scutura pulberea de pe picioare”Timp
„Câtă pulbere și spuză”Natură
„Pulbere și cenușe”Moarte

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică