prinde

Etimologie

Din latină pre(he)ndere. Confer franceză prendre.

Definiții

1. (v.tranz.) a apuca ceva sau pe cineva cu mâna, cu ajutorul unui instrument etc.
2. (despre animale) a apuca cu dinții, cu ghearele.
3. a fixa, imobilizând.
4. (v.tranz.) (fig.) a lua cunoștință de ceva (cu ochii, cu urechea, cu mintea); a percepe.
5. (v.refl.) a-și încleșta mâna sau mâinile pe ceva pentru a se sprijini, pentru a se agăța.
6. (v.refl. recipr.) a se lua de mână cu cineva (pentru a forma o horă, pentru a dansa).
7. (v.tranz.) a cuprinde pe cineva cu mâinile, cu brațele.
8. (v.tranz.) a ajunge din urmă (și a imobiliza) pe cineva sau pe ceva care se mișcă, aleargă; a captura (un fugar, un răufăcător, un inamic).
9. a pune mâna (sau laba) pe un animal.
10. a surprinde pe cineva asupra unei fapte (reprobabile) săvârșite pe ascuns; a descoperi pe cineva cu o vină, cu o neregulă.
11. a încurca pe cineva cu vorba, a-l face să se încurce în răspunsuri (încercând să ocolească adevărul).
12. a ajunge în ultima clipă spre a mai găsi o persoană, un vehicul etc. care sunt gata de plecare.
13. (despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) a surprinde.
14. (fig.) (despre stări fizice sau sufletești) a cuprinde (pe neașteptate); a copleși.
15. a absorbi.
16. (v.tranz.) a fixa ceva prin legare, coasere sau agățare.
17. (v.refl.) a rămâne fixat sau agățat (de sau în ceva).
18. (fig.) a înregistra, a fixa și a reda prin mijloace artistice aspecte din lumea înconjurătoare.
19. (v.tranz.) a înhăma; a înjuga.
20. (v.refl.) a se lega, a se asocia cu cineva (în calitate de...).
21. (v.refl. și tranz.) (pop.) a (se) angaja, a (se) tocmi într-o slujbă.
22. (v.refl.) a se angaja, a se învoi la ceva; a accepta, a primi.
23. (v.refl. recipr.) a se lua cu cineva la întrecere, a se măsura, a rivaliza.
24. (v.refl. recipr.) a face un pariu cu cineva, a pune rămășag.
25. (v.refl.) a se lipi de ceva sau de cineva.
26. (fig.) (despre privire, ochi) a se opri, a se fixa, a se pironi asupra cuiva sau a ceva.
27. (v.refl. și tranz.) a (se) împreuna, a (se) îmbina formând un tot, a (se) suda.
28. (v.tranz.) (despre îmbrăcămintea cuiva; p. ext. despre gesturi, atitudini etc.) a-i ședea cuiva bine, a i se potrivi.
29. (v.tranz.) a începe să...
30. (v.refl.) (pop.) a se apuca de o treabă, a se porni la lucru.
31. (v.tranz.) a obține, a căpăta, a dobândi.
32. (fig.) a-și însuși o cunoștință, o deprindere etc., a învăța (de la altul).
33. (v.intranz. și refl.) a se dezvolta după transplantare, a crește.
34. (v.refl.) (fig. fam.) a fi crezut, a fi luat drept adevărat, bun, valabil.
35. (v.refl.) (despre lapte; p. ext. despre alte substanțe) a se coagula, a se închega.
36. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru prinde.
37. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru prinde.

Declinare

Sinonime: lua, înhăța, apuca

Antonime: (se) desprinde