potecă
/po'te.kə/Etimologie
Din bulgară пътeка (păteka).
Definiții
- drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure etc., pe care se poate merge numai pe jos; cărare; (p.gener.) drum, cale.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | potecă | poteci |
| genitiv-dativ | potecii | potecilor |
| vocativ | potecă | potecilor |
| articulat | poteca | potecile |