pom

/pom/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină pōmus. Confer și pōmum. Înrudit cu aromână pom, portugheză pomo și spaniolă pomo.

(bot.) nume generic pentru orice arbore sălbatic sau cultivat care produce fructe comestibile.

Sinonime: (bot.) arbore, copac, (înv. și pop.) lemn

„A lăsa pe cineva în pom.”Prietenie și dușmănie Natură — A lăsa pe cineva baltă + încurcat
„La pomul lăudat să nu te duci cu sacul.”Înțelepciune și prostie Vorbă și tăcere Natură
„Numai în pomul plin de roade aruncă oamenii cu piatra.”Natură Bani și avere
„Pomul se cunoaște după roade, omul după fapte.”Înțelepciune și prostie Natură
„Pomul altoit mai bun rod ne dă.”Muncă și lene Natură
„Așchia nu sare departe de pomul tăiat.”Familie Natură
„Mărul nu cade departe de pom.”Familie
„A se lipi ca mușchiul de pom.”Prietenie și dușmănie
„Din pomul bun și roada bună se face.”Natură Familie
„Pomul după roadă se cunoaște.”Natură Înțelepciune și prostie
„După poamă se cunoaște pomul, și după faptă omul.”Înțelepciune și prostie Natură
„Din pomul căzut toată lumea taie lemne.”Noroc și soartă Prietenie și dușmănie
„La pom lăudat să nu mergi cu sacul.”Înțelepciune și prostie
„Pomul mare cade tare.”Natură Noroc și soartă
„Nu tăia pomul din rădăcină, ca să cază și să-i culegi rodul, ci mai bine urcă-te în el, ca să culegi și la anul.”Muncă și lene Înțelepciune și prostie

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică