poamă
/'po̯a.mə/Etimologie
Din latină poma.
Definiții
- rodul comestibil al arborilor fructiferi; (p.gener.) fruct.
- fruct fals cu endocarpul membranos și mezocarpul cărnos, provenit din dezvoltarea și modificarea receptaculului florii.
- (la pl.) fructe tăiate felii, uscate la soare sau în cuptoare (speciale) pentru a fi păstrate pentru iarnă.
- (reg.; la sg. cu sens colectiv) struguri.
- stafidă.
- viță de vie.
- (la pl.) coacăz.
- (fig.) persoană lipsită de seriozitate și de caracter; om de nimic, ticălos, derbedeu.
- femeie imorală, ușuratică, stricată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | poamă | poame |
| genitiv-dativ | poamei | poamelor |
| vocativ | poamă | poamelor |
| articulat | poama | poamele |