poală

Etimologie

Din slavă (veche) pola.

Definiții

1. partea de jos a unui veșmânt femeiesc sau a unor obiecte de îmbrăcăminte (încheiate în față); tivitură a unui obiect de îmbrăcăminte; partea de la talie în jos, mai larga, a unor veșminte; (pop.) fustă.
2. partea corpului cuprinsă între brâu și genunchi, împreună cu partea de îmbrăcăminte corespunzătoare, la o persoană care șade; partea de jos și din față a unei fuste, a unui șorț etc. adusă în sus și ținută cu mâna sau prinsă în brâu, formând o adâncitură în care se pot aduna ori dure anumite lucruri.
3. cantitatea de lucruri care pot fi duse într-o poală.
4. (spec.) (la pl.) bucată de pânză frumos lucrată cu care se împodobește o icoană sau cu care se acoperă masa din altar.
5. parte marginală a unei piei (care acopere abdomenul și picioarele animalului).
6. (p.anal.) margine a unei păduri situată de obicei mai în vale.
7. parte a cerului mărginită de linia orizontului; zare.
8. (la pl.) zonă mai larga de la baza unei forme de relief înalte (munte, deal, pisc etc.).
9. partea de jos a unei clădiri, a unui zid; bază, temelie.
10. partea de jos a coroanei unui copac.

Exemple

• O poală de ouă.

Declinare