plug
/plug/Etimologie
Din slavă (veche) plugŭ.
Definiții
- unealtă agricolă cu tracțiune animală sau mecanică, folosită la arat, la dezmiriștit etc.
- arat, plugărit.
- îndeletnicirea, ocupația plugarului; plugărie.
- (fig.) ogor, pământ; țară.
- piesă metalică montată transversal pe o bandă de transport, pentru a face ca materialul transportat să cadă alături de bandă.
- figură de schi care constă în apropierea din mers a vârfurilor schiurilor în formă de unghi, pentru a frâna sau pentru a reduce viteza.
- (reg.) plugușor.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | plug | pluguri |
| genitiv-dativ | plugului | plugurilor |
| vocativ | plugule | plugurilor |
| articulat | plugul | plugurile |