ploua

/ploˈwa/

verb?

Etimologie

Din latină plovere (= pluere).

(v.intranz. impers.) a cădea, a curge ploaia.
(v.tranz. impers.) a cădea ploaia asupra cuiva sau a ceva; a uda.
(v.tranz. și intranz.) (p. anal.) a cădea (de sus) sau a lăsa să cadă ceva în cantitate sau în număr mare și în mod neîntrerupt.
forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru ploua.

Caz	Singular	Plural
verb	ploua	plouau

/ˈplo.wə/

verb?

Din ploua.

Sinonime: 3-4: (rar) ploaie

„A se face că plouă.”Minciună și înșelăciune — se face că a uitat ce s-a întâmplat
„La unii li s-a dat capul ca să nu-i plouă-n gât.”Înțelepciune și prostie Natură
„Unii au cap ca să nu le plouă în gât.”Înțelepciune și prostie
„Ieri a plouat, azi a înseninat.”Timp Natură
„De nu plouă, măcar picură.”Natură Noroc și soartă
„Până nu plouă nu se fac ciupercile.”Natură
„Parcă ar fi plouat cu piper între noi.”Prietenie și dușmănie
„Când ploua cârnați și erau păsările cu ciocul de argint.”Mâncare și băutură Natură
„A sta ca o găină plouată.”Animale Natură
„Nici nu-i ninge, nici nu-i plouă.”Natură
„Plouă peste miriște și ninge peste pădure.”Noroc și soartă Natură
„Te vei uda când a ploua, te vei unge când a ninge.”Natură
„A băut apă, are să plouă.”Natură
„De când ploua cârnați.”Timp Natură
„Ieri a plouat, azi a înseninat”Timp Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică