piuă

/ˈpi.wə/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din latină *pilla.

instalație sau mașină folosită pentru împâslirea țesăturilor de lână prin frecarea și presarea lor între doi cilindri rotitori și prin lovirea lor cu ciocane de lemn într-un mediu cald și umed.
vas de lemn, de metal sau de piatră de diverse forme și mărimi, cu pereții și cu fundul gros, în care se pisează diverse substanțe sau corpuri solide.
parte a șteampului în care se zdrobește un minereu.
scobitură în piesa unei instalații, care servește la fixarea sau la rotirea altei piese din instalația respectivă.
(înv. și reg.) mortier.

/piˈwa/

verb?

Din piuă.

Caz	Singular	Plural
verb	piua	piuau

„A bate apa-n piuă.”Muncă și lene Mâncare și băutură Natură — despre activitate fără rost
„Pe om în ziua de azi să-l pui în piuă, și să dai cu chilugul peste el, și nu-l nemerești.”Noroc și soartă
„S-au adunat ca dracii în piuă”Prietenie și dușmănie
„A bate apă în piuă”Muncă și lene
„A plecat la muncă călare pe piuă”Muncă și lene
„A se pune piuă (cui-va)”Vorbă și tăcere
„A fi ca bătut în piuă”Sănătate și boală
„A umbla iute ca piua”Timp

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică