perete

/pe're.te/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină paries, -tis < părĕtem, forma populară în loc de păriĕtem.

element de construcție așezat vertical (sau puțin înclinat), făcut din zidărie, din lemn, din piatră etc., care limitează, separă sau izolează încăperile unei clădiri între ele sau de exterior și care susține planșeele, etajele și acoperișul.
masiv pietros care se înalță (aproape) vertical.
parte a unui obiect, a unui sistem tehnic etc. care se aseamănă cu un perete, mărginind, izolând, protejând; piesă dintr-un sistem tehnic care are rolul de a separa între ele anumite spații sau sistemul tehnic de spațiile înconjurătoare.
element anatomic, membrană etc. care înconjură o cavitate a corpului.

Sinonime: 1: zid, (înv.) mur

„A nimerit-o ca nuca-n perete.”Noroc și soartă — despre gafe, lucruri nepotrivit făcute
„Pică,... ca nuca în perete.”Înțelepciune și prostie
„Ca edera ce se urcă pe copaci și pe pereți.”Natură
„Se prinde ca nuca în perete.”Muncă și lene
„A spune la cai verzi pe pereți.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„A se da cu capul de pereți.”Noroc și soartă
„Cu burete nu poți bate un cui în perete.”Muncă și lene
„Ferestrele au ochi, iar gardul și pereții urechi.”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Se lipește ca mazărea în perete.”Vorbă și tăcere
„Prostul este ca orbul când dă de perete.”Înțelepciune și prostie
„Până nu dai cu capul de toți pereții nu te îndrepți.”Înțelepciune și prostie Timp
„A spune cai verzi pe pereți.”Minciună și înșelăciune Vorbă și tăcere
„Când ar face toate muștele miere, ar fi pe toți pereții faguri.”Animale Natură
„A vorbi între patru pereți.”Vorbă și tăcere
„Samănă castraveți pe pereți.”Muncă și lene

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică