pagubă
/'pa.gu.bə/Etimologie
Din slavă (veche) paguba.
Definiții
- pierdere materială suferită de cineva sau adusă cuiva; stricăciune care provoacă o pierdere, o daună.
- (fig.) știrbire, pierdere a calității, a valorii unui lucru; prejudiciu moral.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | pagubă | pagube |
| genitiv-dativ | pagubei | pagubelor |
| vocativ | pagubă | pagubelor |
| articulat | paguba | pagubele |