pat

Etimologie

Din neogreacă πατοσ (pátos) „drum bătut”.

Definiții

1. mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; (p.ext.) mobila împreună cu lenjeria, cu așternutul respectiv; așternut, culcuș: crivat.
2. (pop.) targă, năsălie.
3. (pop.) răsadniță.
4. parte a unei instalații sau a unui sistem tehnic cu fața superioară plană și aproximativ orizontală, pe care se reazemă (și alunecă) materiale sau anumite părți ale instalației sau ale sistemului tehnic.
5. partea de lemn a puștii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul și țeava și care servește la imobilizarea armei în poziția dorită în timpul tragerii.
6. (sport) planșetă de pe care se execută trageri la tir.
7. strat de material, orizontal sau înclinat, cu fața superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale.
8. partea mai joasă a unui teren. a unei depresiuni.
9. strat din ceva.
10. albie, matcă.
11. (la jocul de șah) situație în care un jucător, fără a fi în poziție de șah, nu mai poate face nici o mișcare și este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză.

Declinare

Etimologie

Din latină *patubulum (= patibulum).

Definiții

1. construcție cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului, care servește la păstrarea porumbului (în știuleți); (p.gener.) hambar pentru cereale.
2. (pop.) coteț (construit pe pari sau într-un copac) pentru păsările de curte; coteț pentru porumbei.
3. (pop.) culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân etc., care servește pentru dormit; (p.ext.) pat rudimentar (și mic).
4. un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei, de pe care se pescuiește.
5. pătuiac.
6. platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci, care servește ca loc de observație (pentru paznici, pentru vânători etc.).
7. (și în sintagma măr pătul) specie de măr cu fructele galbene-verzui (cu pete roșii).

Declinare