papuc

/paˈpuk/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din turcă papuç, maghiară papucs.

încălțăminte ușoară (fără călcâi), care se poartă în casă; (p.gener.) pantof ușor de vară.
piesă de lemn care se așază la baza unui stâlp pentru a-i mări suprafața de sprijin.
piesă de oțel fixată la capătul inferior al unui pilon, pentru a împiedica strivirea acestuia când este bătut în pământ.
palier pentru rezemarea pe capre a cablului purtător al unui funicular.
piesă folosită la legarea unui conductor electric la bornele unei instalații electrice sau ale unui aparat electric în vederea stabilirii unui contact demontabil.
formă alternativă pentru papucă.

/pəˈpuk/

substantiv?

Confer papuc.

„Mai bine să-ți spargi papucii decât să-i ții învăliți.”Muncă și lene
„Mai bine cu papuci cârpiți decât cu piciorul gol.”Bani și avere
„Cel încălțat cu papuci nu cunoaște pe cel cu opinci.”Bani și avere Prietenie și dușmănie
„A-și pierde papucii.”Noroc și soartă
„A o șterge la papuc.”Minciună și înșelăciune
„A bate la papuc.”Vorbă și tăcere
„Cel încălțat cu papuci nu cunoaște pe cel cu opinci”Bani și avere
„Într-un papuc și o opincă”
„Mai bine să-ți spargi papucii decât să-ți rupi picioarele”Sănătate și boală
„Poți să mergi cu papuci galbeni”
„Mai bine cu papuci cârpiți decât cu piciorul gol”Bani și avere
„Două picioare într-un papuc nu intră”
„Dacă ai călcat pe papuc, foc ți-ai aprins în casă”Familie
„A-și pierde papucii”
„A o șterge la papuc”

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică