orz

/orz/

substantiv?gen masculin

Etimologie

Din latină hordeum.

(bot.) (Hordeum) gen de plante erbacee din familia gramineelor, cu paiul lung și cu spicul format din mai multe rânduri de boabe, cultivate ca plante furajere și industriale; plantă care face parte din acest gen.
(p. restr.) boabele acestor plante, folosite ca hrană pentru animale, în industrie și în alimentația omului.
specii de orz.
semănătură, lan de orz.

Sinonime: 2: orzărie

„A strica orzul pe gâște. (A da cuiva (ceva), care nu prețuiește ce i se dă)”Animale Muncă și lene
„Strici orzul pe gâște.”Bani și avere Animale
„Orzul îl ară boii, și-l mănâncă caii.”Muncă și lene Animale
„Calul nu se întreabă dacă vrea orz.”Animale Muncă și lene
„Orzul îl ară boii, și-l mănâncă caii”Muncă și lene Animale
„Orzul în copt a dat”Timp Natură
„Strici orzul pe gâște”Mâncare și băutură Animale
„E anevoie când ajungi să cumperi orz de la gâște”Bani și avere Muncă și lene
„Îl împunge (înțeapă) orzul”Sănătate și boală
„A face orz din grâu”Muncă și lene Minciună și înșelăciune
„Vrei, calule, orz?”Mâncare și băutură
„Calul bun singur se adăvăzi orzul”Animale
„Cum trage calul la traista cu orz”Animale
„Ce strici orzul pe gâște, când e iarba la genunchi”Animale Natură
„Nu strică orzul pe gâște, când îi iarba”Mâncare și băutură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică