nuntă
/'nun.tə/Etimologie
Din latină nuptiae. Fonetismul nu este normal. S-a căutat să se explice rezultatul român prin încrucișarea latină nuntiāre (Densusianu, Hlr., 127) sau plecând de la pluralul *nupți > nunți (Pușcariu; Byck-Graur 25). Cipariu, Arhiv., 469, urmat de Pascu, Beiträge, 11; Philippide, II, 660 și Scriban ar prefera să pornească de la latină nupta, ipoteză care nu înlătură problema. Oricum, trebuie să se admită un infix nazal *nunptiae, fie prin încrucișare cu nuntiāre (confer v. sardă nunça "întâlnire"), fie prin simplă propagare; și de la pluralul numpți s-a putut trece la numți.
Definiții
- căsătorie (religioasă); ceremonial și petrecere organizate cu prilejul unei căsătorii (religioase).
- (fig.) scandal, zarvă, tămbălău.
- persoanele care iau parte la o nuntă; alai, cortegiu de nuntă.
- (reg.) datină de sărbătorile Crăciunului, care constă într-un fel de reprezentație imitând nunta.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | nuntă | nunți |
| genitiv-dativ | nunții | nunților |
| articulat | nunta | nunțile |
Sinonime: 1: (pop.) nuntire, nuntit