← înapoi la căutare

noroc

/noˈrok/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen neutru

Etimologie

Din slavă narokŭ.

Definiții

  1. soartă, ursită, destin (favorabil).
  2. întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.
  3. stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit.
  4. bunăstare.
  5. formulă de salut.

Exemple

  • Lipsit de noroc; norocul lui a fost acela ca....
  • Noroc de voi!

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativnorocnoroace (pop.)
genitiv-dativnoroculuinoroacelor
articulatnoroculnoroacele

Sinonime: 1: soartă, 2: șansă, (înv. și pop.) norocire, striște, (înv.) selamet, (fam.) baftă, (rar fig.) venă, 3: fericire, 4: bunăstare, 5: ferice!, halal!

Antonime: ghinion, nenoroc, nenorocire

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică