Definiția cuvântului „noroc”
noroc — substantiv
- soartă, ursită, destin (favorabil).
- întâmplare neașteptată sau concurs de împrejurări favorabile care asigură reușita unei acțiuni, îndeplinirea unei dorințe etc.
- stare sufletească sau situație în care omul se simte fericit.
- bunăstare.
- formulă de salut.