← înapoi la căutare

mâncare

/mɨnˈka.re/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din a mânca.

Definiții

  1. acțiunea de a mânca și rezultatul ei.
  2. (abstract) prânz, cină, masă.
  3. (concr.) ceea ce se mănâncă.
  4. (fig.) (fam. și depr.) soi, fel.

Exemple

  • În timpul mâncării.
  • Ce mâncare ai luat la drum?

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmâncaremâncări
genitiv-dativmâncăriimâncărilor
vocativmâncareomâncărilor
articulatmâncareamâncările

Sinonime: 1: hrănire, alimentare, consumare, (mai ales în vorbirea copiilor) păpare, (înv. și pop.) ospătare, (fam.) halire, mâncat, (înv. și reg.) mâncătură, nutrire, nutriție, (livr.) nutriment, (depr.) rumegare, 2: masă, 3: (concr.) aliment, hrană, (mai ales în vorbirea copiilor) papă, (pop.) bucate (pl.), demâncare, demâncat, legumă, merinde (pl.), de-ale gurii, (reg.) cost, tain, (Transilv., Maram. și Bucov.) menajă, (înv.) piștă, vipt, (fam.) haleală, (fam. depr.) crăpelniță

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică