← înapoi la căutare

muncă

/'mun.kə/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din slavă (veche) monka.

Definiții

  1. activitate conștientă (specifică omului) îndreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale.
  2. (la pl.) lucru la câmp, lucrul câmpului; lucrări agricole.
  3. (concr.) folos material, bun agonisit prin lucru; agoniseală, câștig, profit.
  4. efort de a realiza ceva; strădanie; ocupație, îndeletnicire.
  5. (înv. și pop.; la pl.) torturi, cazne.
  6. durere, suferință (fizică sau morală); chin.
  7. (spec.) (sens curent; la pl.) durerile nașterii.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmuncămunci
genitiv-dativmunciimuncilor
vocativmuncămuncilor
articulatmuncamuncile

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică