mușchi
/muʃkʲ/Etimologie
Din latină populară *muscŭlus, diminutiv neatestat de la muscus. Înrudit cu italiană muschio, musco (calabreză muschiu), spaniolă musgo, portugheză musgo (galiciană musco). Neogreacă μούσκλια (moúsklia, „mușchi”) pare să provină din macedoromână.
Definiții
- (bot.) (la pl.) clasă de plante criptogame fără rădăcină, care cresc în grupuri de fire veșnic verzi în locurile umede și umbroase și au ca organe de reproducere anteridii și arhegoane; (și la sg.) plantă din această clasă.
- (bot.) numele unor licheni asemănători cu plantele descrise mai sus.
- (anat.) organ al corpului la toate vertebratele și la majoritatea nevertebratelor, format dintr-un țesut fibros și cărnos care, datorită proprietăților lui fundamentale, contractibilitatea și elasticitatea, pune în mișcare diferite organe și parți ale corpului.
- (p.ext.) bucată de carne de animal desprinsă din regiunea șirei spinării, întrebuințată în alimentație.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | mușchi | mușchi |
| genitiv-dativ | mușchiului | mușchilor |
| vocativ | mușchiule | mușchilor |
| articulat | mușchiul | mușchii |