moară
/ˈmo̯a.rə/Etimologie
Din latină mola.
Definiții
- instalație special amenajată pentru măcinarea cerealelor; clădire, construcție prevăzută cu asemenea instalații.
- (depr.; de obicei urmat de determinări ca „hodorogită”, „stricată” etc.) gură (considerată ca organ al vorbirii); (p.ext.) persoană care flecărește fără încetare; meliță.
- mașină de lucru sau instalație folosită pentru mărunțirea fină a unor materiale tari (minereuri, cărbuni, produse ale industriei chimice etc.); clădire, construcție prevăzută cu asemenea mașini sau instalații.
- (înv.) fabrică (în care materia primă era mărunțită, zdrobită, frământată).
- (reg.) jocul de țintar.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|---|---|
| nominativ-acuzativ | moară | mori |
| genitiv-dativ | morii | morilor |
| vocativ | moară | morilor |
| articulat | moara | morile |