miros

/mi'ros/

substantiv?gen neutru

Etimologie

Din verbul a mirosi (derivat regresiv).

unul dintre cele cinci simțuri cu care sunt înzestrați oamenii și unele animale, prin care organismul primește informații asupra proprietăților chimice ale unor substanțe care emană vapori; capacitate de a percepe și deosebi aceste emanații.
(fig.) perspicacitate, intuiție, sagacitate.
emanație plăcută sau neplăcută pe care o exală unele corpuri; proprietate a unor substanțe de a produce asemenea emanații; senzație pe care o produce această emanație asupra simțului olfactiv.
(mai ales la pl.) condiment, mirodenie.

Sinonime: 1: (livr.) olfacție, (rar) abur, abureală, (înv.) miroseală, mirosenie, odor, odorat, olm, 2: fler, perspicacitate

„Floarea până n-o pui la nas, nu cunoști ce miros are.”Natură Înțelepciune și prostie
„Cine leapădă floarea nu simte mirosul ei.”Natură Dragoste și iubire
„Floarea până n-o pui la nas, nu cunoști ce miros are”Natură Înțelepciune și prostie
„Cine leapădă floarea nu simte mirosul ei”Natură Înțelepciune și prostie
„Orice floare la sfârșit își pierde mirosul ei”Timp Natură
„Cățeaua până nu ridică coada, câinii n-o miros”Animale
„Ca mirosul de muiere, nici un miros mai dulce”Femeie și bărbat
„Alt miros dă florăria”Natură
„Alta e mirosul florii”Natură
„Potrivește mirosul trandafirului cu puterea porcului”Natură Animale
„Numai din miros nu te saturi”Mâncare și băutură
„Cum îi sfântul, așa-i mirosul”Vorbă și tăcere Minciună și înșelăciune
„Numai sfinții și stâlpiile se satură de miros”Mâncare și băutură Natură
„Ca mirosul de trandafir, te îmbată de miros”Natură
„Nu toate lulelele miros a smalț”Minciună și înșelăciune

Sursă: Iuliu A. Zanne, «Proverbele românilor» (1895–1912, domeniu public) (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică