Etimologie

Cuvânt autohton. Pare să provină din latină mĭscῑre („a agita”) (> spaniolă mecer, confer Corominas, III, 315), prin intermediul unui derivare de tipul *mĭscĭcāre, al cărui rezultat normal ar fi *mișčcare.

Definiții

1. (v.intranz., refl. și tranz.) a ieși sau a face să iasă din starea de repaus, de imobilitate; a(-și) schimba locul, poziția; a (se) clătina.
2. (v.tranz. și refl.) a pune sau a fi în funcțiune, a face să funcționeze sau a funcționa.
3. (v.refl. și intranz.) a porni din loc, a începe să se deplaseze în spațiu, a înainta.
4. (v.refl.) a frecventa o anumită societate, a veni în contact cu...
5. (v.refl. și intranz.) a ieși din pasivitate; a acționa; a se strădui.
6. (v.refl.) (despre grupuri sociale, colectivități) a se împotrivi, a se agita, a se revolta.
7. (v.intranz.) (fig.) (fam.) a dovedi (oarecare) pricepere, a ști să se descurce.
8. (despre acțiuni, întreprinderi) a da rezultate satisfăcătoare.
9. (v.tranz.) (fig.) a determina pe cineva să acționeze; a îndemna, a însufleți.
10. (v.tranz.) a impresiona sufletește, a emoționa; a înduioșa.
11. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru mișca.

Exemple

• Mă mișc în direcția ta.
• Motorul se mișcă.
• Mișcă-te!

Declinare

Sinonime: 1: merge, 2: funcționa, 3: acționa, înainta, 5: deplasa, muta, plimba, 9: agita, 10: emoționa

Antonime: se opri, sta, staționa

Etimologie

Probabil din bulgară мишка (míška, „șoricel”).

Definiții

1. (reg.) șervet, basma, batistă mare, răsucită și înnodată la mijloc sau la capete, folosită la jocul „de-a mișca”.
2. (reg.; în Dobr.) piatră în formă de inimă, cu care sunt ancorate carmacele.

Declinare

Etimologie

Din mișca.

Definiții

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mișca.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru mișca.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mișca.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mișca.