substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din neogreacă mania.
Definiții
- stare patologică caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare euforică, instabilitate, incoerență de idei și de activitate motrice).
- tulburare a spiritului, manifestată prin prezența unei idei fixe.
- obișnuință exagerată și obsedantă; purtare ciudată.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | manie | manii |
| genitiv-dativ | maniei | maniilor |
| articulat | mania | maniile |
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin
Etimologie
Din latină populară mania, din greacă μάνια (mánia).
Definiții
- stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază.
- necaz, ciudă.
- (pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate.
Declinare
| Caz | Singular | Plural |
|---|
| nominativ-acuzativ | mânie | mânii |
| genitiv-dativ | mâniei | mâniilor |
| articulat | mânia | mâniile |
Sinonime: 1: furie, supărare, 2: necaz, 3: calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie