← înapoi la căutare

manie

/maˈni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din neogreacă mania.

Definiții

  1. stare patologică caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare euforică, instabilitate, incoerență de idei și de activitate motrice).
  2. tulburare a spiritului, manifestată prin prezența unei idei fixe.
  3. obișnuință exagerată și obsedantă; purtare ciudată.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmaniemanii
genitiv-dativmanieimaniilor
articulatmaniamaniile

mânie

/mɨ'ni.e/
substantiv?Ce este un substantiv?Denumește ființe, lucruri, fenomene sau idei. Răspunde la întrebarea „cine?” sau „ce?”.Ex.: carte, casă, prieten, fericiregen feminin

Etimologie

Din latină populară mania, din greacă μάνια (mánia).

Definiții

  1. stare de iritare puternică, dar trecătoare, provocată de un fapt care contrariază.
  2. necaz, ciudă.
  3. (pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate.

Declinare

CazSingularPlural
nominativ-acuzativmâniemânii
genitiv-dativmânieimâniilor
articulatmâniamâniile

Sinonime: 1: furie, supărare, 2: necaz, 3: calamitate, catastrofă, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru, urgie

Proverbe & zicători

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Vezi toate proverbele →

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică