mărie

/mə'ri.e/

substantiv?gen feminin

Etimologie

Din mare + sufixul -ie.

(înv.) (urmat de un adj.pos. sau de un pron.pers.) termen de reverență la adresa unui monarh, a unui domnitor, a unui boier etc.; înălțime, domnie, maiestate.
situație înaltă, rang, demnitate, putere.
slavă, onoare, cinste, glorie.
îngâmfare, trufie, mândrie, fală.

„Aceeași Mărie cu altă pălărie.”Minciună și înșelăciune — La même Janette autrement coifé
„Ca stelele cerului și ca nisipul mării.”Natură Bani și avere
„Când ești în luciul mării și tună, anevoie o să scapi de furtună.”Natură Noroc și soartă
„Mărgăritarul stă în fundul mării, și murdăria plutește pe deasupra apei.”Natură Înțelepciune și prostie
„Cu mai marii tăi nu întinde vorbă lungă. Cu cei bogați nu-ți măsura punga.”Vorbă și tăcere Bani și avere
„În ziua de Maria Egipteanca se pun pomi”Natură Timp
„Dacă trece Sfânta Maria, c... a-ți pălăria”
„Ca stelele cerului și ca nisipul mării”Natură
„Când ești în luciul mării și tună”Natură
„Mărgăritarul stă în fundul mării și mortăciunea plutește”Înțelepciune și prostie
„Ca nisipul mării”Natură
„Cu mai marii tăi nu întinde vorbă lungă”Vorbă și tăcere
„Stâ-Mâria 'n casă!”Familie
„Un nebun o pietricică în fundul mării aruncă”Înțelepciune și prostie Natură
„Ca spuma ce se face pe țărmurile mării, când valurile bat”Natură

Sursă: Wikiquote — Proverbe românești (domeniu public)

Conținut din ro.Wiktionary (CC BY-SA 4.0) · definiții originale DexGen (CC0) · Ghid de gramatică